Puterea obișnuinței reunește cercetările lui Charles Duhigg, reporter economic la The New York Times, asupra comportamentelor de rutină care ne iau în stăpânire și își pun amprenta asupra stilului nostrum de viață, pînă ajung sa ne definească. Este o carte pe care o țin în bibliotecă de ceva vreme și nu m-am îndurat să o mut pe noptieră. Și rău am făcut, pentru că Charles Duhigg are o abordare amuzanță și fascinantă asupra științei formării și modificării deprinderilor, fără să piardă din vedere abordarea serioasă, ștințifică.
Este una dintre cărțile pe care le-am citit cu creionul în mână și pe care am făcut multe însemnări pentru că am simțit că trebuie să mă întorc la ea. Am învățat că obișnuințele nu dispar realmente niciodată, ele sunt codificate în structurile creierului nostru, spre avantajul nostru (altfel ar trebui să reînvățăm să conducem mașina după fiecare pauză), dar și spre dezavantajul nostru (căci el nu poate să facă diferența între deprinderi bune și deprinderi rele.
Secretul modificării deprinderilor constă în decodificarea semnalelor care declanșează rutina și reprogramării/ modificării recompenselor. Toate deprinderile pot fi modificate, dacă înțelegi cum funcționează. Am înțeles foarte bine acest mecanism prin exemplele multiple folosite de autor: campaniile de marketing pentru Pepsodent și Febreze; Mandy cea care își roade unghiile; CEO-ul Aluminium Company of America; Starbucks; asociația Alcoolicii Anonimi; marketingul personalizat folosit de Target, boicotul autobuzelor din Montgomery, marketingul pavlovian practicat de companiile care promovează jocurile de noroc.
Marea problemă în modificarea deprinderilor nu este că nu există formule care să schimbe deprinderile. Nu există o singură formula de schimbare a deprinderilor. Sunt mii.
Vă las mai jos câteva dintre lucrurile pe care mi le-am notat și care m-au făcut să am o altă perspectivă asupra deprinderilor:
Voința nu este numai o abilitate. Este un mușchi, aidoma mușchilor din brațele sau picioarele voastre, și obosește pe măsură ce muncești mai din greu, astfel încât rămâne cu mai puțină forță pentru alte lucruri.
… zonele (din creier) care procesează muzica sunt proiectate să caute modele și rețină familiaritatea.
… printre cele mai importante beneficia ale rutinelor se numără faptul că ele creează armistiții între potențialele conflicte dintre grupuri sau inivizi în sânul unei organizații.
Companiile nu sunt familii. Sunt câmpuri de luptă într-un război civil.
… la majoritatea companiilor se stabilește o învioală tacită: est în regulă să fii ambițios, dar dacă joci prea dur, egalii tăi se vor uni împotriva ta. Pe de altă parte, dacă te concentrezi asupra dezvoltării propriului department, în loc să îți subminezi rivalul, cu timpul ți se va purta de grijă.
Mișcările sociale nu se ivesc pentru că toată lumea decide dintr-odată să se îndrepte în aceeași direcție. Ele se bazează pe modele sociale care încep ca deprinderi de prietenie, se dezvoltă ca deprinderi ale comunității și sunt susținute de noi deprinderi care schimbă conștiința de sine a participanților.
Puterea obișnuinței se citește ușor și, cum mi s-a întâmplat și mie, vă garantez că nu o să mai aveți niciodată exact aceeși viziune despre voi, despre compania în care lucrați sau despre comunitatea din care faceți parte.
Lasă un răspuns