Dacă ești deja fan al lui Zafon vei găsi în Labirintul spiritelor o minunată încheire a tetralogiei Cimitirul cărților uitate. Cu mai puține elemente de magie și supranatural comparativ cu Umbra vântului, Jocul îngerului și Prizonierul cerului, cartea ne reintroduce în atmosfera ușor tenebroasă a Barcelonei anilor 60, ne poartă în capitala Madrid și reușește destul de bine să recreeze imaginea Spaniei franchistă, cu a sa poliție politică care sprijinea privilegiații regimului și înlătura orice semn de dizidență.
Regăsim personajele volumelor anterioare – pe ludicul și eruditul Fermin, mult mai bine conturat încă de la curajoasa sa debarcare pe tărâm catalan, pe Daniel Sempere, de data aceasta adult, pe tatăl lui, bătrânul și respectabilul librar, pe frumoasa soție Beatriz și pe fiul lor Julian.
De data aceasta principalul fir epic constă în acțiunea de găsire a lui Mauricio Valls, un important ministru și o personalitate culturală marcantă a regimului, care permite introducerea în scenă a Aliciei Gris, un personaj feminin extrem de interesant și bine conturat ca trăsături fizice și psihologice. Crescută la un orfelinat, Alicia se alătură unei grupări complexe care desfășura acțiunile de identificare a adversarilor regimului, pe care organele statului nu și le puteau asuma în mod oficial. Marcată de o rană la șold pe care a dobândit-o în copilărie atunci când a fost salvată de Fermin din calea bombardamentului italian și care a transformat-o în dependentă de narcoticele administrate de protectorul său, Alicia devine o femeie extrem de rece și lipsită de orice compasiune, în contradicție cu aspectul său pe care și-l transforma cu un real talent actoricesc între ingenuitate și senzualitate extremă, după cum i-o cerea rolul pe care îl interpreta în acțiunile sale.
Acțiunea de descoperire a lui Valls relevă o serie de surpize legate de legăturile existente între protejații regimului și o serie de conexiuni între acesta și personajele volumelor anterioare ale tetralogiei. Ultima parte a cărții va aduce o nouă perspectivă cu privire la relațiile existente între personaje, văzute prin prisma lui Julian, care nu urmează tradiția de librar existentă în familie, dar care reușește să devină un om de publicitate cunoscut și care își urmează visul de a scrie povestea familiei sale.
Cimitirul cărților uitate revine periodic în Labirintul spiritelor, fie ca loc de refugiu și salvare a Aliciei, fie ca un tărâm magic al cărților mai puțin cunoscute, în care accesul este permis doar unui grup de inițiați, un loc care va fi admirat de orice iubitor al literaturii.
Labirintul spiritelor reprezintă o lectură fascinantă, o încununare a volumelor anterioare, dar totodată o carte care poate fi citită și de sine stătător, păstrându-și același farmec. Poți să o comanzi de aici.
Lasă un răspuns