Copiii de pe Volga urmează la trei ani de la debutul fulminant cu Zuleiha deschide ochii și este într-adevăr un roman și mai viu și mai atrăgător. Autoarea nu dezamăgește și trebuie să vă spun acest lucru din capul locului.
Copiii de pe Volga este povestea lui Jakob Ivanovici Bach, professor de germane din satul Gnadental de pe Volga care duce o viață simplă și anonimă. Asta până în ziua în care traversează fluviul care împarte lumea în doua, fiind chemat sa îi dea lecții de germane unei tinere fragile și timide. Klara, fiica lui Udo Grimm, este marea dragoste a lui Jakob, cea care îi schimbă destinul, îl strămută pe celălalt mal al fluviului Volga și îl desparte de Gnadental.
O poveste de dragoste, un roman istoric sau un coșmar? Povestea de dragoste se sfârșește repede, iar Bach are în grijă pe fata Klarei – Anntche – pe care o crește singur. Atunci când fură lapte de la colectivitate pentru a hrăni copila, Bach începe să scrie proverbe, basme și legende cu care Hoffman, agentul sovietic, vrea să ajungă la sufletul gnadentalianului – și al celui bătrân, și al celui tânăr, și al celui de-o șchioapă.
Basmele și legendele, ele sunt temelia, Bach! Temelia sufletului, care se construiește din fragedă pruncie, pe ea se ține întreaga esență a omului. Iată cu ce trebuie să începem! Nu cu firimituri, nu cu proverbe mărunte, nu cu cântece prostești de bețivi și cu fabule, nu cu anecdote, ci cu baza bazelor. Înlocuirea fondului de basme – făcută cu acuratețe, neobservabilă cu ochiul liber….
Hoffman are dreptate: Bach nu înșiruie cuvinte, ci împletește dantele. In timp ce Anntche crește înconjurată de sunetele naturii și învață să le reproducă, căci Bach refuză să renunțe la tăcere, scrierile lui dezvăluie lumea vibranță și plină de viață creată de oameni veniți din altă țară și strămutați pe malurile Volgăi.Și Bach scrie: istoria întemeierii Gnadentalului, cântece și fabule, paricularitățile graiului local, istoria școlii din Gnadental și numele tuturor învățătorilor, tehnologia preparării chirpiciului, anecdote și povești de familie, semne populare, superstiții, basme create pentru Hoffman ( Cele trei torcătoare, Cei șapte frați, Cei doisprezece vânători, Animalele de piatră, Fata fără maîini, Hans cel de fier, Povestea toboșarului ….). Basmele șe legende scrise pentru Hoffman dobândesc putere atrunci când Bach are impresia că ceea ce scrie se înfăptuiește.
Cărțile autoarei Guzel Iahina ar trebui să se regăsească în biblioteca fiecăruia, în special, Copiii de pe Volga. O carte superbă, vie, plină de viață, imprevizibilă, în care istoria dă năvală și schimbă reguli și destine. O țesătură lingvistică foaret colorată, un roman amețitor în care realitatea și adevărul se contopesc într-un ritm nebun din care nu te mai poți desprinde. Îl citești cu sufletul la gură, cu încântare la fiecare pagină. Trebuie să-l cunoști pe Bach, să ți-o imaginezi pe Klara, pe Anntche și să-l întâlnești pe Vaska, haimanaua care știa să injure temeinic și să stârneasă haos. Toate aceste personaje o să-ti deschidă o lume fascinantă în care lumea de la țară se împletește firesc cu istoria mare și dezvăluie vicisitudinile îndurate de populația Republicii Sovietice a Germanilor.
Lasă un răspuns