Topul de cărți amuzante numai bune de luat cu tine în concediu are mare succes pe blog. Cu ocazia scrierii lui mi-am dat seama că practic nu am mai abordat deloc genul, că pentru mine au rămas de referință Vlad Mușatescu și ai săi Conan Doi și tanti Ralița, precum și binecunoscuta Trei într-o barcă de Jerome K. Jerome.
Încerc totuși să recomand câteva cărți haioase și relaxante dintre cele recenzate pe blog, la care adaug propuneri inspirate ale cititorilor noștri.
Frumoasele străine – Mircea Cărtărescu, o distractivă compilație de nuvele, care cuprinde o serie de întâmplări memorabile din voiajul unor scriitori români în Franța, sau experiențe ale scriitorului din perioada în care isteria antrax cuprinsese toată lumea, sau de la dezbaterile literare din provincie.
Cărtărescu afirmă încă din prefața cărții:
As fi vrut sa scriu pe prima pagina a acestui volum ceva de felul „Interzis celor fara simtul umorului”, dar mi-am luat repede seama. Asemenea subtile aluzii mai mult ii intarata pe cei vizati…Nu interzic deci nimanui nimic, dar ii rog, totusi, pe compatriotii mei solemni din fire sa-si foloseasca timpul liber intr-un mod mai adecvat.
La drum cu mătușă-mea de Graham Greene, aventurile unei femei septuagenare și ale nepotului său, proaspăt pensionar, în jurul globului, o carte de umor englezesc de bună calitate. Greene a declarat că a scris această carte pentru distracție și asta se simte în povestea frumos spusă a călătoriei în lume a celor doi oameni cu firi total opuse. De același autor vă recomand și Omul nostru din Havana.
Eu et al. de Alex Tocilescu reprezintă o carte de proză scurtă pe care o recomand tuturor cititorilor cu simțul umorului, dar care va place în primul rând bărbaților. Povestirile sale sunt extrem de originale, așa cum am scris și în recenzia cărții și par o transpunere în realitate a celor mai intime gânduri ale bărbaților, multe dintre ele fiind create în jurul sexului. Comandă cartea de aici.
Suge-o Ramona! de Andrei Ciobanu a scandalizat pe mulți chiar din cauza titlului. Mie mi s-a părut foarte haioasă, iar la cititorii de 20 de ani prinde cu siguranță și mai mult.
Expo ’58 de Jonathan Coe – un banal angajat al Biroului Central de Informații din Marea Britanie este detașat la Expoziția Mondială de la Bruxelles, unde are impresie că devine un jucător important al războaielor de spionaj est-vest, celebre în acea perioadă. La toate acestea se adaugă pasiunea fulgerătoare pentru o tânără belgiancă, una din organizatoarele expoziției. Comandă cartea de aici.
Cimitirul de Adrian Teleșpan a stârnit multe dezbateri la apariția sa, atât datorită stilului fluent, original și foarte amuzant, dar și a scenelor de homosexualitate pe care autorul le descrie cu savoare. Nu trebuie să privim totuși cartea doar în conotație sexuală, avem un ritm alert care te ține aproape și un umor care vă va fermeca. Am scris despre carte aici.
Sînt o babă comunistă de Dan Lungu este extrem de actuală. Emilia Apostoae pare o pensionara croita dupa tiparul standard – traieste mai prost decat o facea pe perioada comunismului, pe care o regreta din plin. Telefonul primit de la fiica sa Alice, emigranta in Canada, prin care o indeamna sa nu voteze cu comunistii, declanseaza framantari adanci, nostalgii, dar si o reevaluare a trecutului, care reuseste sa strecoare indoiala in sufletul sau. Narațiunea savuroasă constituie totodată și o ocazie de reflecție cu privire la ecoluția societății românești contemporane.
Jurnalul unui călător boem. 1001 de femei a lui Ciprian Enea e un jurnal de călătorie, lipsit de inhibiții, care îi va binedispune pe cititorii mai puțin conservatori. Îmbinarea dintre experiențele turistice și impresiile privind modul în care fac sex femeile din diferite zone geografice vor stârni curiozitate cititorilor care pot să lase pudoarea la o parte.
Vă recomand și Mătușa Julia și condeierul de Mario Vargas Llosa, al cărui personaj central – Pedro Camacho, un autor de teatru radiofonic este absolut fabulos. M-au distrat nu numai el, cât mai ales creațiile sale și modul în care personajele se amestecă de la un teatru la altul, datorită elanului creator nestăvilit al scriitorului. Comandă cartea de aici.
Voi ce recomandări de cărți amuzante aveți?
Cartile politiste ale lui San Antonio. Sunt usoare, scrise intr-un limbaj „colorat”, au comic de situatie si de limbaj…
Mi-amintesc ca am ras mult cititnd „Complexul lui Portnoy” de Philip Roth.
Nu imi amintesc atat de bine Complexul lui Portnoy, desi am citit-o si eu.
Am dat curs invitatiei dvs si am citit Arhipelagul mitocanilor de Frédéric Dard=San Antonio. Multumesc si e frumoasa!
Cărțile lui Jerome K. Jerome – Trei într-o barcă, Trei pe două biciclete sau Arta de a nu scrie un roman. Umor tipic englezesc în stare pură.
Cine l-a ucis pe Palomino Molero? de Mario Vargas Llosa
Femeile nu-si dau seama, de Boris Vian
Ai toata viata inainte, de Romain Gary
Soareci si oameni, de John Steinbeck
Nu sunt carti care se axeaza pe amuzament dar acesta nu lipseste si este buna calitate.
Momentan citesc Marturisirile escrocului Felix Krull, de Thomas Mann, si, chiar daca prima parte am parcurs-o cu greu si cu scepticism, incepe sa fie amuzanta pe-alocuri…e umorul rafinat specific lui Thomas Mann.
Soareci si oameni o incluzi la carti amuzante? Ce Dumnezeu?
Pe mine personal m-au amuzat mai multe pasaje, chiar daca situatia lor e una cat se poate de serioasa si dificila. E un comic sugerat de comportament, intamplari si limbaj…mai degraba subtil decat fatis.
Capul retezat -Iris Murdoch, o comedie satirică foarte spumoasă, cu uşor iz telenovelistic dar într-un stil britanic inconfundabil.
Mătușa Julia și condeierul mi-a plăcut şi mie mult 🙂
In primul rand, va multumesc foarte mult tuturor pentru recomandarile voastre calde. Deocamdata, la prima vedere, am pus ochii pe una, Mătușa Julia și condeierul, desi o vazusem tot aici, cu ceva zile in urma, pe Expo ’58 de Jonathan Coe, dar e timp si de altele (pe unele le stiam si eu, San Antonio, Jerome).
Totodata, deoarece am intrebat, ma simt obligat sa adug si eu cateva titluri, in caz ca e cineva interesat.
Despre clasice, ca sa ne reimprospatam memoria, cateva carti excelente:
Suflete moarte – Nikolai Vasilievici Gogol
Peripetiile bravului soldat Svejk – Jaroslav Hasek
Douasprezece scaune – Ilia Ilf si Evgheni Petrov
Doresc ca micili mele randulete… Ale vietii valuri – Tudor Musatescu
Iar despre … clasice, aparitii in anii din urma la editurile noastre:
Cupa Vietii – Mihail Bulgakov
Zei Marunti – Terry Pratchett
Peripeţiile bravului soldat Svejk am citit-o şi eu în copliărie şi mi s-a părut haioasă.
E o capodopera, amuzanta si pentru orice varsta, mai ales ca in ani intelegi mai multe din ea.
Hihi, n-aș fi zis că Frumoasele străine e o carte amuzantă. 😀
Cel mai recent m-am distrat cu Ciocârlia lui Dezso Kosztolanyi, care are un umor foarte mișto atunci când nu e tristă de-a dreptul. M-a amuzat și Maestrul și Margareta, care are câteva pasaje teribil de comice.
Ar mai fi ”Nici o veste de la Gurb” de Eduardo Mendoza, care, deși ar trebui să fie funny de la un cap la altul, e doar sporadic. Dar poate pe alții îi va amuza mai mult decât pe mine. 🙂
Cum nu e amuzanta?
A, stai, că am uitat să menționez Trilogia campusului de David Lodge (Schimb de dame, Ce mică‑i lumea și Meserie) și Sînt o babă comunistă! a lui Dan Lungu. 😀
Nu știu cum e, că n-am citit-o, dar n-aș fi crezut (mai bine zis decât „n-aș fi zis”) că e amuzantă. 🙂
Conjuratia imbecililor, by all means!
Si seria Jeeves a lui P.G. Wodhouse
Wodehouse imi place si mie, are multe romane si de finete.
Stiu si seria asta, dar mai mult cea despre Castelul Blandings.
Iar despre ce spunea Coffee, tare m-a mai amuzat De-a v-ati ascunselea de V. Musatescu, incat am recitit-o (desi nu prea obisnuiesc asa ceva).
Si mai sunt cativa mari la noi, Cornel Udrea, cel cu „Obiceiuri de nunta la cangurii schiopi” sau „Ciroza la tîntari” si Ioan Grosan cu „Planeta mediocrilor”.
Si daca tot l-ai pomenit pe Grosan, sa punem si 100 de ani de zile la Portile Orientului. Chiar si Simion Liftnicul de Petru Cimpoesu.
Astazi, un raspuns mai pe larg, si pentru ca vine vacanta, voi propune un potpuriu de… carti cu cantec, romanesti, „slagare” mai noi sau mai vechi, asta depinzand de momentul cand ati deschis dvs ochii.
Haideti, sa facem nominalizarile, un termen mult mai popular multimilor de oameni de la filme, desi aici nu se va castiga nici un glob, nici macar globuri de Craciun, deoarece intentia nu e de a premia cartile, ci de a se citi.
Bineinteles ca sunt multi scriitori din care sa alegi. Astfel, nu ar putea sa lipseasca clanul Musatescu sau multi altii, tot la fel de bine, dar asta aveam eu in retetar.
Incepem cu un profesor in scrieri vechi si mereu noi, Valentin Silvestru, care ne imbogateste atat material cat si spiritual prin minunata sa carte, „Arta imbrobodirii”.
Cititorul va avea ocazia sa dobandeasca niste cunostinte demne de apreciat, urmand a le folosi ulterior dupa bunul plac.
Urmatorul listat la bursa cartilor de vacanta, cu un indice la fel de ridicat, este Cornel Udrea, cel care ne pune in tema despre „Obiceiuri de nunta la cangurii schiopi”, o adevarata… mini enciclopedie, o colectie de scrieri foarte utila, asa cum spuneam, cel putin acum, pe timp de vara.
Al treilea scriitor, Ioan Grosan, si el pretendent sa ajunga in mainile voastre, dupa ce ne-a amuzat cu pribegiile din odiseea sa spatiala, banuiesc ca ne propune arta sa, 100 ani de zile la Portile Orientului, etaland cu un stil foarte placut d’alea d’ale noastre. Scriitorul, pentru cei carora le plac delicatesurile, foloseste si arhaisme de efect, dar nu abunda, numai atat cat sa dea savoare, actiunea fiind datata pe la 1600.
Rememorand, inca de pe prima foaie cand „M”, intrebat ceva de navalitorii tatari, raspunde nepermis de frumos, in italiana „io no capisco”, iti dai seama ca te asteapta un roman foarte promitator.
Romanul este o oaza de literatura intr-un imens desert de carti actuale.
Desantul mai contine sociologia unor gaini de rasa oferita de Dan Lungu in Raiul gainilor.
Romanul, scris in strafundurile lui intr-o gama minora, ridica praful mahalalelor pentru a fi vazut si de cei care, poate, nu l-ar fi vazut in mod obisnuit. iar personajele cartii orbecaie in el ca intr-o furtuna de nisip in desert dupa niste partituri in gama majora, cu barfe, zvonuri si umor.
Buna seara! Ma alatur si eu topicului cu o mica recomandare. Am intrat sa ma inspir pentru cateva carti si chiar mi-am notat unele titluri dar am dat de subiectul cu carti amuzante. Prin urmare, va propun, pentru concediu, cartea Zilele amantilor de Corina Ozon. Inca nu am citit-o mi-a fost recomandata de o colega ca fiind perfecta pentru concediu. Am inteles ca urmeaza sa iasa sau chiar a iesit si Noptile amantilor. A si mai era in genul amuzant, de concediu, o alta scrisa de Simona Tache si un coleg de-al ei de la Catavencu dar nu reusesc sa-mi amintesc titlul. Sper sa aveti o lectura placuta si amuzanta! O seara frumoasa!
Buna seara! Multumesc mult pentru vizita si recomandari!
Multumesc pentru recomandare!
ce bine ar fi daca tinerii din ziua de azi ar citi!!
Va rog sa-mi permiteti o mica gluma, daca tot suntem la umor, stimate d-le Toma, e normal sa nu credeti, dar citesc si ei. Mie mi se par de duzina preferintele pentru lectura.
Vad ca n-a pomenit-o nimeni. Bohumil Hrabal – L-am servit pe regele Angliei.
Ma asteptam la Gabriel sa vina cu ceva dichisit.
Eu nu l-am „servit” pe regele Angliei, dar „am servit” acum cativa ani ‘O minune in fiecare zi’, o carte scrisa de acelasi autor. Si pot spune ca scrie frumos!
Cărți amuzante, hmm, să mă gândesc. Mă uit în biblioteca mea și-mi dau seama că îs un om trist, din acest punct de vedere. Cărți amuzante. Hm, Bulgakov cu „Maestrul și Margareta”. Lola Lafon, unele pasaje din „Fetița care nu zâmbea niciodată”. Jay Asher cu „Viitorul nostru”. 🙂
PS: Dacă aveți timp, circulă printre bloggeri un micuț set de întrebări. Ni s-a spus să nominalizăm dintre bloggerii pe care îi urmărim. Dacă aveți timp, mi-ar face plăcere.
http://falled.blogspot.ro/2015/08/premiile-liebster.html
William Shakespeare – Zadarnice necazuri de iubire, e fantastica!
Foarte, tocmai am terminato si imi place la nebunie.
E o carte stilata, ca pentru cei de pe aici. De aceea am amintit de ea. Ma bucur ca iti place, Andrei. E una din comediile lui Shakespeare la care tin foarte mult.
Vreau sa mai vorbesc despre o carte umoristica de care mi-am amintit. In ultimii ani chiar a fost o moda – scriitori englezi stabiliti in Franta (numai eu stiu vreo patru). Premisa e atragatoare, iar rezultatele au fost de tot felul, pe toate gusturile.
Dintre acestea ma refer la „Un an in merde”, o carte noua, scrisa de Stephen Clarke intr-un stil foarte tineresc, bun, de laudat, ceea ce ii asigura priza la publicul aflat la varsta cand inca mai citeste.
Nu va uitati la titlu, cartea este extraordinara, e ceea ce eu evit sa folosesc de obicei – spumoasa! Evit deoarece multi folosesc termenul, desi nu e cazul de cele mai multe ori.
Are si o continuare, dar n-am citit-o, tocmai de aceea, pentru ca e continuare. Si mai e scrisa si in acesti ani in care e important doar sa vinzi, spun asta ca sa nu fie vreun dubiu!
Mai sunt si altii, dar e de ajuns pentru acum unul!
Din colectia „Rasul lumii” de la editura Humanitas, colectie coordonata de R. Paraschivescu, ati citit vreo carte pe care o considerati ca buna de recomandare?
Wilt de Tom Sharpe, ii zice proza xx pe coperta, dar e faina, am citit-o demult si vad ca e interes pentru asa ceva. Mai sunt si altele, continuari, sa zicem, cu acelasi personaj, la fel de faine. De exemplu, ce mai stiu eu, Marea aspiratie.
The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy de Douglas Adams e remarcabila.
Cautand noutati in materie de umor am dat de un nume nou mie. Ati auzit, cumva, ceva, despre cartea „Scurta istorie a tractoarelor in limba ucraineana’ de Marina Lewycka ?
A venit vara! Cu ce ne pregatim anul asta pentru vacanta? O posibilitate
este Mircea Horia Simionescu – Dictionarul bine temperat. Sunt mai multe volume, doua din ele mai cunoscute, unul, scos de o editura in varianta electronica, se gaseste pe net.
Initial aveam scrise prin calculator alte cuvinte despre aceasta carte, dar nu le mai gasesc.
Asa ca azi, in putinul timp liber, am scris altele.
Prolog:
In arsita verii,
La lasatul serii,
Iei cartea in maini,
Citesti despre caini,
Vezi diverse lucruri,
Lecturezi, te bucuri.
De trei zile-ncoace
Cartea nu-ti da pace!
Acel caine latos,
Din fire cam batos,
Povesteste acut
Prin cate a trecut.
Nu e o balada,
Nu e nici neroada,
Are antiteza
Si mare viteza
Ce-ajunge la tel
Prin ochi de catel.
Afli realitatea
Cu abilitatea
Cainelui ce scrie,
Cand nu e in vrie,
Ca orice moralist,
Vesel despre trist.
Omului ii place,
Cata sa se-mpace
Cu a lui natura.
Ca in uvertura,
Rade copios.
Un roman frumos!
E vorba de cartea lui Peter Mayle – Viata de caine
Epilog:
Lectura placuta!
Mie mi-a placut mult „Batranul de 100 de ani care a sarit pe fereastra si a disparut” de Jonas Jonasson. S-a facut si film. Filmul nu l-am vazut, dar as vrea.